Seria „Equalizer” cu Denzel Washington a fost (că așa se pare) una uimitoare, destul de sângeroasă, plină de aventuri pentru Roberto McCall. Acum, în „Ultimul capitol” se întâmplă lucruri siciliene – ca să zic așa, în Altomonte (provincia Cosenza, regiunea Calabria, Italia), „supervizată” de mafia siciliană (aka familia Camorra).
Antoine Fuqua ne aduce un film sângeros și niciodată plictisitor, cu locații uimitoare pe malul apei, cinematografie texturată și un mesaj încântător despre găsirea unei comunități (și apărarea sa!). Totuși, îmi place ca poveștile neplauzibile să fie totuși mai plauzibile și să fiu implicată emoțional – aici se pare că D. W. încasează un glonț la început de film, de la un puștache care fuge de la locul faptelor, ca apoi, de întreaga mafie să nu fie atins cu nicio palmă, nicio nimic, iar finalul? No comment, că nu e luptă deloc! Neverosimilă este și perioada de recuperare de după ce este împușcat – în trei zile, cu un „bine că era glonț de calibru 22” (să zici mersi, adică!)... Nu mă pricep la recuperare medicală sau gloanțe, dar dacă ești împușcat nu prea te apuci de urcat scări, de alergat și urmărit mafia siciliană cu membri de sub 30 de ani, cocoțați pe motoare, având blindate și nşpe alți agenți! Doar zic, nu săriți ca arși (aka „doar privești ecranul, nu mai analiza!”). Dakota Fanning (aka Collins) are și ea un rol – și este extra-ajutată de Roberto (chiar așa, „de ce?”, că parcă nu a răspuns întrebării până la final!). Rolul său în poveste este vag, aproape șters și imediat este pusă prin spital – din nou, credibilitate și forță în personajele sale, nema. No offence!
Ca să nu mai spun de personajul „inventat”, care s-a aflat în spatele motivelor reale ale acțiunilor lui McCall – la final el dezvăluie că s-a luptat cu mafia pentru a recupera o pensie furată care i-a aparținut lui Greg Dyer. Și așa, acesta din urmă a devenit cel mai recent beneficiar al capacității lui McCall de a oferi oamenilor dreptatea pe care o merită. Întrebarea logică: „o fi fost Dyer personaj în celelalte părți de Equalizer și nu știu eu? Că nu mi-l amintesc neam de neam!” (asta era ieri în cap, după ce s-a terminat filmul). După cercetări de Google, nope, nu a fost. Marco Giuliani este actorul care joacă acest rol în distribuția „The Equalizer 3” și nu, nu a apărut în „The Equalizer 2” sau în prima parte a poveștii. În plus, niciun personaj pe nume Greg Dyer nu a fost creditat în părțile anterioare ale francizei. Acest lucru vă va ajuta să nu aveți îndoieli că tipul ieșit la pensie este un personaj nou introdus pentru capper-ul trilogiei ca loc de un personaj surpriză al francizei. Scopul? NU știu, că nu sunt Fuqua.
Pe scurt: și această parte a trilogiei „Equalizer” este la fel de sângeroasă ca predecesoarele – dar are o poveste lentă, plină de puști, strângătoare de oase sau gât, cu topoare în capete, despre binele care întotdeauna învinge răul, cu „găuri” ciudate în complot (nu compot!) și răufăcători care trec de la cruzi la copii în câteva secunde (vezi scena cu apăsarea nervului median). Totodată, rămâne un film cu multe probleme de credibilitate. Cireașa? Toată acțiunea este temperată și de o mare atenție pentru detalii și de reticența de a se grăbi ale lui Roberto (ritm care se potrivește lui Washington de minune).
Mergeți, că aveți ce priveliști să vedeți – din Altomonte. Ca acțiune, filmul este cât de cât, dar nu ca prima parte!
